Viorica Stoica-Canarache

Viorica Julieta Stoica-Canarache s-a născut la 10 iunie 1931.

Dintre studentele care au practicat alpinismul şi căţărătura după cel de-al doilea război mondial s-a detaşat Viorica Stoica. Născută la Piteşti, pe la şase ani, ea s-a stabilit în Bucureşti împreună cu familia, încă din şcoală, firea ei sportivă şi-a spus cuvîntul. A practicat atletismul (săritura în lungime, 100 metri plat) şi voleiul, obţinînd rezultate frumoase. Terminînd liceul, a intrat că studentă la Facultatea de Agronomie. O colegă a luat-o, într-o duminică, pe munte, urcînd amîndouă Valea Gălbenelelor din Bucegi. Au impresionat-o săritorile, cu acel farmec al căţăratului, peretele vertical ce străjuieşte această vale, frumuseţea peisajului, florile cărora şi-a dedicat apoi întreaga viaţă. Ajungînd în Strunga Gălbenelelor, ochii ei au întîlnit impresionanta desfăşurare a văilor Scoruşi şi Mălin. Muntele a cucerit-o, iar Viorica i-a rămas credincioasă. În septembrie 1951 a urmat cursurile şcolii de căţărătură organizate de Secţia de turism a C.G.M., la Peştera Ialomiţei. Conducătorul acestui curs a fost George Petrescu (Bebe), om serios şi competent. Instructor l-a avut pe Simon Culică. Timp de 32 de zile, alături de colege şi colegi de căţărătură, a învăţat „secretele” sportului fără spectatori.

În 1955 s-a căsătorit cu alpinistul Andrei Canarache, devenind astfel Viorica Canarache. În cadrul asociaţiei Ştiinţa, în timpul facultăţii şi pe urmă în cadrul asociaţiei Recolta, Viorica a desfăşurat o frumoasă activitate, realizînd numeroase premiere feminine, de vară şi de iarnă, ele aducîndu-i în 1957 meritatul titlu de maestru al sportului la alpinism, fiind, astfel, prima femeie ce a obţinut acest titlu la această disciplină.

Iată performanţele acestei sportive, care s-a impus încă de la început şi a condus apoi, în cap de coardă, numeroase echipe feminine şi mixte, vara sau iarna, fie în ture de antrenament, fie în concursuri şi alpiniade, pe văile din abruptul prahovean al Bucegilor, ca şi pe traseele de vară din Bucegi, Piatra Craiului, Bicaz etc.
        Bucegi:
        1952 — Traseul Coman din Umărul Gălbenelelor (Viorica Stoica, Liliana Mihailovici şi Marta Mihăileanu),
        Fisura din Scoruşi (Viorica Stoica şi Nela Saragea),
        Hornul din Coştila (Viorica Stoica şi Rodica Drăguşanu),
        Creasta Coştila-Gălbenele (Viorica Stoica şi Liliana Mihailovici),
        Hornul Comănescu (Central) din Colţul Mălinului (Viorica Stoica şi Andrei Canarache),
        Traseul Furcile din peretele Gălbenelelor (Viorica Stoica şi Madeleine Ertl);
        1953 — traseul Surplomba Mare din peretele Gălbenelelor (Viorica Stoica şi Andrei Canarache), traseu repetat şi în echipă feminină (Viorica Stoica, Liliana Mihailovici, Olga Bădina şi Madeleine Ertl),
        Fisura Răsucită (Viorica Canarache, Rodica Drăguşanu şi Livia Rusu);
        1954 — Fisura din Colţul Mălinului (Viorica Stoica şi Rodica Drăguşanu),
        Creasta Picăturii (Viorica Stoica şi Rodica Drăguşanu),
        Traseul Grotelor (Viorica Stoica şi Rodica Drăguşanu),
        Traseul Central din Turnul Seciului (Viorica Stoica, Nela Saragea ş.a.),
        Fisura Suspendată (Viorica Stoica, Olga Bădina şi Nela Saragea);
        1955 — traseul Frontal din Turnul Seciului (Viorica Stoica-Canarache, Nela Saragea, Olga Bădina ş.a.),
        Traseul Nemeş (Viorica Canarache, Olga Bădina şi George Petrescu),
        Fisura Suspendată (Viorica Canarache, Nela Saragea şi Olga Bădina),
        Fisura Berbecului (Viorica Canarache şi Rodica Drăguşanu);
        Cheile Bicazului:
        1955 — Fisura directă din Suhard (Viorica Canarache, Olga Bădina şi Nela Saragea),
        Creasta Frumoasă din Suhard (Viorica Canarache şi Rodica Drăguşanu),
        Traseul mic — Bicaz (Viorica Canarache, Olga Bădina, Rodica Drăguşanu şi Nela Saragea),
        Traseul clasic din Piatra Altarului (Viorica Canarache şi Rodica Drăguşanu),
        traseul nord-estic din Piatra Altarului (Viorica Canarache şi Rodica Drăguşanu);
        Cheile Turzii:
        1955 — Colţul Sanşil, Colţul Rotunjit (Viorica Canarache şi alte fete).

Ascensiuni de iarnă:
        1954 — Brîul Mare al Coştilei (Viorica Stoica şi Olga Bădina), Valea Urzicii (Viorica Stoica, Olga Bădina şi Rodica Drăguşanu), Valea Rîpa Zăpezii şi Albişoara Crucii (Viorica Stoica şi alte fete).
        La campionate a cucerit locul I, urcînd:
        1954 — traseul Surplomba Mare (Viorica Stoica şi Liliana Mihailovici),
        Traseul Furcile (Viorica Stoica şi Viorica Drăguş);
        1955 — Creasta Pietrei Craiului, iarna (Viorica Stoica şi Madeleine Ertl).

Viorica Stoica-Canarache a făcut parte din Comisia Centrală de Alpinism în perioada 1954—1957.

Inginer horticultură, cercetător ştiinţific gradul I. Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu, Bucureşti (1954). Cercetător, Institutul de Cercetări Horti-Viticole/Staţiunea Horticolă, Băneasa, Bucureşti (1967-2000). Activitate pentru: înfiinţarea şi conservarea colecţiilor de trandafiri, garoafe, frezia, crizanteme, lalele, narcise, orhidee, plante ornamentale; introducerea în cultură a noi specii de Gerbera, Poinseţia, Anthurium, Strelizia, Croton, Cymbidium. Crearea de hibrizi. (...) Studii, lucrări ştiinţifice, articole tehnice, reuniuni profesionale, numeroase expoziţii floricole în ţară şi înstrăinătate. Recunoaşteri publice.

Cărți publicate:

- Îndrumătorul floricultorului, autori Livia Ștefan, Viorica Canarache și Ana Marin, Editura Agro-Silvică, 1967;

- Crizanteme, autori Viorica Canarache, A. Mateescu, Editura Agro-Silvică, 1968;

- Ameliorarea plantelor decorative : producerea de sămânţă şi material săditor selecţionat, autori Neagu M.I., Livia Ştefan, M. Georgescu, Viorica Canarache, Editura Ceres, 1976.